Profetul Mohammed s obişnuia să glumească cu companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!) şi să le asculte nevoile, de asemenea, obişnuia să le corecteze greşelile, mai ales dacă acestea erau de ordin rasială.
Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
Doi oameni s-au înjurat, iar unul dintre ei şi-a bătut joc de celălalt prin ridiculizarea mamei sale. Acest lucru a ajuns la urechile Profetului s, care l-a chemat la el pe om şi l-a întrebat: «Ţi-ai bătut joc de mama lui?» tot repetând întrebarea. Omul a spus: «O, Mesager al lui Allah, îi cer iertare lui Allah.» Profetul s i-a spus: «Ridică-ţi capul şi uită-te în jur, tu nu eşti mai bun decât oricine altcineva, fie dacă are culoare pielii roşie sau neagră. Nimeni nu este mai bun decât celălalt decât prin pietate.» (Ibn Rahawaih)
Profetul Mohammed s nu lăsa ca cineva să desconsidere pe altcineva:
Odată, companionii săi s-au reunit pentru şedinţă, însă Profetul s a întârziat. Printre cei prezenţi au fost: Khalid ibn Al-Walid, Abdur-Rahman ibn Awf, Bilal ibn Rabah şi Abu Dharr (Allah să fie mulţumit de ei!). Singurul negru prezent a fost Bilal etiopianul (Allah să fie mulţumit de el!). Abu Dharr (Allah să fie mulţumit de el!) a început să vorbească, iar Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) l-a corectat. Abu Dharr, înfuriindu-se, a exclamat: «Chiar tu, fiul unei femei de culoare, încerci să mă corectezi?» Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) s-a ridicat, vizibil supărat şi a spus: «Pe Allah, o să relatez totul Profetului!» A mers la Profet s şi i-a povestit ceea ce i s-a spus, fapt pentru care Profetul s a devenit foarte furios. Abu Dharr (Allah să fie mulţumit de el!) s-a grăbit să-l întâlnească pe Profet s şi a spus: «As-Salamu Alaika (Pacea lui Allah fie asupra ta!) o, Profet al lui Allah!» Abu Dharr a povestit: «Nu sunt sigur că mi-a răspuns la salut din cauza furiei sale extreme.» Apoi, Profetul s a spus: «O, Abu Dharr, l-ai ridiculizat pe el pe seama mamei sale? Într-adevăr, tu eşti un om în care există trăsăturile erei preislamice!» Abu Dharr, lăcrimând, a spus: «O, Mesager al lui Allah, îi cer iertare lui Allah!» Apoi, a ieşit din moschee plângând, iar atunci când l-a văzut pe Bilal şi-a pus capul pe jos şi i-a spus lui: «O, Bilal, eu nu mă mişc de aici până nu-ţi pui piciorul pe capul meu. Tu eşti cel onorabil, iar eu am căzut în dizgraţie.» Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) a început să plângă, l-a sărutat pe Abu Dharr pe faţă şi a spus: «O faţă care se prosternează lui Allah nu trebuie să fie călcată, ci mai degrabă trebuie sărutată.» (Bukhari)
Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) a fost un om minunat, căruia încă din timpul vieţii i s-a promis Paradisul.
Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că:
Mesagerul lui Allah s i-a spus lui Bilal (Allah să fie mulţumit de el!): «Spune-mi despre supremul act pe care l-ai făcut (cel mai plăcut în faţa lui Allah) de când ai acceptat Islamul, deoarece ţi-am auzit paşii în Paradis.» Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) a răspuns: «Nu consider că am făcut un act suprem decât că ori de câte ori fac abluţiunea (sau mă îmbăiez) ziua sau noaptea, imediat fac Rugăciunea, atâta timp cât îmi este predestinat să o fac.» (Bukhari)
Profetul s îl respecta şi stătea adesea în compania lui:
Într-o zi, în timp ce Bilal, Suhaib şi Ammar (Allah să fie mulţumit de ei!) stăteau alături de Profetul Mohammed s un emisar din tribul Quraish a venit şi, văzând companionii alături de Profet s, a spus: «Vrem să ne oferi şi nouă timp ca să putem sta cu tine. Vrem ca arabii să cunoască statutul şi onoarea noastră şi să vină delegaţii la tine, dar ne este jenă ca oamenii să ne vadă cu tine în timp ce aceşti oameni săraci îţi stau alături.» Profetul s a spus: «Bine.» şi l-a chemat pe Ali (Allah să fie mulţumit de el!) să scrie ceva în acest sens. Dar, înainte ca ceva să se întâmple, Allah Al-'Alaa y a revelat versetele:
Şi nu-i alunga pe cei care Îl imploră pe Domnul lor, dimineaţa şi seara, dorind Faţa Sa (Mulţumirea lui Allah). Nu-ţi revine ţie să le ţii socoteală de nimic şi nu le revine lor să-ţi ţină socoteală de nimic. Iar de-i vei alunga, vei fi dintre cei nelegiuiţi. ~ Şi astfel i-am încercat Noi [pe oameni], unii prin alţii, pentru ca ei să zică: «Aceştia sunt cei pe care i-a binecuvântat Allah cu harul Său dintre noi?» Oare nu este Allah cel care-i cunoaşte cel mai bine pe cei mulţumitori? ~ Şi dacă vin la tine, [Mohammed,] aceia care cred în versetele Noastre, spune: «Pacea fie asupra voastră! (Răspunde salutului lor şi vesteşte-le lor îndurarea lui Allah care-i cuprinde şi pe ei) Domnul vostru Şi-a prescris Sie însuşi îndurarea. Deci acela dintre voi care face un rău din ignoranţă, iar apoi se căieşte şi îndreaptă fapta, [să ştie că] El este Al-Ghafur, Ar-Rahim [Iertător şi Îndurător].» [Coran, 6:52-54]
Profetul s a aruncat scrisoarea care le era adresată şi a spus: «Pacea lui Allah sa fie asupra voastră, Domnul vostru şi-a impus asupra Sa mila.» (Ibn Majah)