Egalitatea între oameni

Întreaga omenire a fost creată pentru a-L adora pe Allah Unicul, pentru a trăi pe acest Pământ câştigându-şi mijloacele pentru propria existenţă. Oamenii sunt de diferite categorii sociale, prin voia lui Allah, astfel încât unii să beneficieze după alţii în ceea ce priveşte câştigarea mijloacelor de trai. Allah Al-'Alaa y spune:

Oare ei împart îndurarea (profeţia) Domnului tău? Noi le-am împărţit lor cele spre trebuinţă în viaţa din această lume şi i-am ridicat pe ei unii deasupra altora, în trepte, pentru ca unii dintre ei să-i pună pe alţii să lucreze. Iar îndurarea Domnului tău este mai bună decât ceea ce adună ei. [Coran, 43:32]

Astfel, în Islam, toţi oamenii sunt egali în ceea ce urmează:

• Apărarea drepturilor comune indiferent de rasă, etnie sau culoare.

  Fiecare individ trebuie să se bucure de libertate, conform principiilor Islamului. Această libertate este departe de instinctele animalice. Atunci când o persoană se dedă tuturor dorinţelor primitive, de fapt, ea îşi coboară propriul statut sub cel al animalelor sau şi mai rău!

• Oamenii sunt egali în faţa legii.

  Nu există, în acest sens, diferenţe de etnie, culoare sau sex. Allah Al-'Aziz (Atotputernicul) spune în Coran:

  O, voi cei care credeţi! Fiţi cu supunere faţă de Allah şi fiţi cu supunere [ascultare] faţă de Trimisul Său şi faţă de diriguitorii voştri! (Ulema (învăţaţii) şi cârmuitorii. Supunerea faţă de aceştia din urmă este o datorie, cu condiţia ca ei să poruncească binele şi ascultarea faţă de Allah) Apoi, dacă aveţi neînţelegeri într-o chestiune, aduceţi-o [întru judecare] la Allah şi la Trimis, dacă voi credeţi în Allah şi în Ziua de Apoi! Aceasta este mai bine şi cu mai bune urmări. [Coran, 4:59]

  Profetul Mohammed s a spus:

  ... Naţiunile dinaintea voastră au fost distruse din cauza faptului că atunci când cineva de viţă nobilă dintre ei fura, o lăsau să scape fără a fi pedepsită, însă dacă o persoană săracă dintre ei fura, atunci aplicau pedeapsa prescrisă. Pe Allah, dacă Fatimah, fiica lui Mohammed, ar fura, aş chema-o şi i-aş tăia mâna!» (Muslim)

• Oamenii sunt egali în ceea ce priveşte responsabilităţile, recompensa şi pedeapsa.

  Allah Al-Hakim (Cel Înţelept) spune în Coran:

  Cel care a făcut un bine cât un grăunte de colb, îl va vedea, ~ După cum, cel care a făcut un rău cât un grăunte de colb, îl va vedea. [Coran, 99:7-8]

• Oamenii sunt egali în ceea ce priveşte dreptul la respectarea onoarei.

  Nimeni nu trebuie să fie lezat din cauza culorii pielii, a sexului sau credinţei sale.

  Allah Al-'Alaa y spune:

  Nu-i ocărâţi pe aceia care sunt invocaţi afară de Allah , ca să nu-L ocărască ei pe Allah, întru duşmănie şi nepricepere! Astfel am împodobit Noi [în ochii] fiecărei comunităţi făptuirea sa. Apoi, la Domnul lor va fi întoarcerea (La Învierea ce va urma morţii) lor şi El le va vesti despre ceea ce au făptuit ei (În viaţă, şi îi va pedepsi). [Coran, 6:108]

• Oamenii sunt egali în ceea ce priveşte sacralitatea sângelui şi a proprietăţilor.

  Mesagerul lui Allah s a spus:

  Cu adevărat, sângele, averea şi onoarea unui musulman sunt inviolabile. Acestea sunt lucrurile nepermise pentru musulmani, la fel cum interzisă le este lupta în această zi sacră (Ziua de Arafah), în această lună sfântă (luna Pelerinajului, Dhul-Hijjah) şi în acest oraş sacru (Mecca). (Bukhari)

• Oamenii sunt egali în ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor publice.

  Dacă cineva, care are o funcţie de conducere printre musulmani, aşează pe un post, prin favoritism, o persoană, indiferent de calificarea sa, atunci el merită Blestemul şi Mânia lui Allah. Allah nu va accepta nimic din acţiunile lui, iar el va ajunge în Focul Iadului. (Hakim)

  S-a relatat că 'Adi ibn 'Amira Al-Kindi a spus:

  L-am auzit pe Mesagerul lui Allah s spunând: «Acela dintre voi care sunteţi numiţi, de către noi, într-o poziţie de autoritate şi ascunde de noi un ac sau ceva şi mai mic decât acesta, este o însuşire ilegală (din fondurile publice), iar în Ziua Judecăţii va trebui să-l creeze pe acesta.» Naratorul a spus: „Un bărbat cu tenul închis dintre Ansari s-a ridicat să-l poată vedea mai bine pe Profet s, apoi a spus: «Ia înapoi de la mine misiunea ta.» El s a întrebat: «Ce s-a întâmplat cu tine?» Omul a spus: «Am auzit că ai spus aşa şi aşa...» Profetul s a spus: «Eu spun că (chiar) acum, acela dintre voi care sunteţi numiţi, de către noi, într-o poziţie de autoritate, trebuie să returneze totul, mic sau mare, şi oricând i se oferă ceva ar trebui să-l păstreze, şi trebuie să se abţină de a lua ceea ce este interzis.» (Muslim)

  Profetul s a considerat că pierderea încrederii este un semn al sfârşitului societăţii şi un semn al apropierii Orei, al Zilei Judecăţii.

  Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

  Odată Profetul s vorbea cu noi, un beduin a venit la el şi l-a întrebat: «Când va veni Ora (Ziua Judecăţii)?» Mesagerul lui Allah s şi-a continuat discursul. Câţiva dintre cei prezenţi s-au gândit că el s l-a auzit, dar că i-a displăcut să-şi întrerupă discursul, iar ceilalţi au crezut că nu l-a auzit (pe beduin). Atunci când Profetul Mohammed s şi-a terminat discursul a întrebat: «Unde este cel care a întrebat de Oră?» Omul i-a răspuns: «Sunt aici.» Mesagerul lui Allah s i-a spus: «Atunci când se pierde încrederea, aşteaptă Ora.» Omul a întrebat: «Cum poate să se piardă?» Mesagerul s i-a răspuns: «Atunci când puterea este încredinţată oamenilor pe nedrept, atunci aşteaptă Ora.» (Bukhari)

• Oamenii sunt egali în ceea ce priveşte folosirea a ceea ce a fost creat de Allah Al-'Alaa y

  El, Al-'Azim (Cel Măreţ) spune în Coran:

  O, oameni, mâncaţi din ceea ce se află pe Pământ şi este îngăduit şi bun [ca hrană] şi nu urmaţi paşii lui Şeitan, căci el vă este duşman mărturisit. [Coran, 2:168]

• Oamenii sunt egali în ceea ce priveşte adorarea lui Allah Al-Ahad (Unicul).

  Toţi suntem robii lui Allah, indiferent de rasă, etnie, culoarea pielii sau limba vorbită.

  Allah Al-'Aziz (Atotputernicul) spune:

  O, voi oameni, slăviţi-L pe Domnul vostru, care v-a făcut pe voi şi pe cei de dinaintea voastră. Ca să aveţi frică [de El]. [Coran, 2:21]

Religia Islamică a eradicat toate formele de rasism. A fost menţionat într-o relatare al lui Abu Uqbah (Allah să fie mulţumit de el!), sclavul eliberat din Persia:

Am fost prezent la bătălia de la Uhud alături de Profet s, iar atunci când am lovit un politeist am strigat la el: «Ia asta de la mine, tânăr persan.» Profetul s s-a întors atunci la mine şi mi-a spus: «De ce nu spui: „Ia asta de la mine, tânăr Ansar.»” (Abu Dawud)

Astfel, Profetul s l-a încurajat să se întoarcă la rădăcinile lui, care era dintre Ansari, fiind mult mai plăcut pentru el, decât să spună că a fost „persan”. Deşi companionul a fost persan, Profetul Mohammed s a fost dornic ca iubirea, ura şi alianţa să apară de dragul religiei şi să fie departe de diferenţele rasiale.

Profetul Mohammed s a arătat o afecţiune imensă faţa de Bilal (Allah să fie mulţumit de el!), un sclav eliberat din Etiopia (Abissinia), spunând despre el că este dintre oamenii din Jannah (Paradis). La fel, a dat vestea cea bună despre Jannah lui Abdullah ibn Salam (Allah să fie mulţumit de el!), un evreu convertit la Islam.

De asemenea, putem observa că Profetul s nu a fost deloc şovăitor atunci când oamenii din familia lui nu au crezut în Mesajul său, distanţându-se de el. Abu Lahab, unchiul Profetul Mohammed s a fost respectat de către tribul din care făcea parte, fiind unul dintre cei mai nobili oameni ai acelor timpuri în ceea ce priveşte descendenţa sa. Cu privire la Abu Lahab, cel care a arătat o duşmănie deschisă faţă de Profet s, a fost revelată următoarea sură (Capitol din Coranul cel Glorios):

Să piară mâinile lui Abu Lahab (Un unchi al Profetului Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) din partea tatălui, unul din cei mai înverşunaţi adversari ai Islamului. El a murit păgân, după bătălia de la Badr) şi să piară şi el! ~ Averea lui să nu-i fie de niciun folos şi nici ce a agonisit! ~ Va arde în Focul cu flăcări, ~ Împreună cu muierea lui (Umm Jamil, sora lui Abu Sufiyan. Se relatează că ea arunca vreascuri cu spini dinaintea casei Profetului Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), când se întorcea prin întuneric de la Rugăciunea pe care o făcea la sanctuarul Al-Ka'bah, noaptea târziu), aducătoarea de vreascuri, ~ Care va avea la gâtul ei o funie de fire [de palmier]. (Fibre de palmier, rafie)” [Coran, 111:1-5]

Coranul, de asemenea, ne informează despre Luqman, înţeleptul. El a fost de origine africană şi avea o înţelepciune rară. Un întreg capitol din Coranul cel Nobil poartă numele său, prin aceasta subliniindu-se virtutea şi meritele sale. Sunt şi alte capitole din Coran care poartă numele Profeţilor şi Mesagerilor (Pacea lui Allah fie asupra lor!) cum sunt: Nuh (Noe), Ibrahim (Avraam), Yusuf (Iosif), Yunus (Iona) şi Mohammed. Musulmanii recită aceste versete în Rugăciunile lor. Acest lucru reafirmă faptul că oamenii toţi sunt egali în faţa lui Allah Al-'Alaa y.

Profetul Mohammed s a spus despre regele pios din Abissinia, Negus: «Nimeni să nu greşească faţă de el.» Atunci când acesta a murit, Profetul s s-a rugat pentru el. Unii au întrebat: «Trebuie noi să ne rugăm pentru un etiopian?» Atunci Allah a revelat versetul:

Printre oamenii Scripturii sunt unii care cred în Allah, în ceea ce vi s-a trimis vouă şi ceea ce li s-a trimis lor, smeriţi înaintea lui Allah, care nu vând versetele lui Allah pe un preţ de nimic. Aceia vor avea răsplată de la Domnul lor, căci Allah este grabnic la socoteală! [Coran, 3:199]

Profetul a spus:
«Cer de la Allah să-l ierte pe fratele vostru.», s-au ridicat în Rugăciune împreună cu companionii făcând Takbir (Allahu Akbar) de patru ori. (Bukhari)

Tematica egalităţii în Islam nu este doar scrisă, ci se şi aplică în viaţa de zi cu zi. Tot ceea ce Profetul Mohammed s a predicat se şi aplică.

Un alt exemplu este Usamah ibn Zaid (Allah să fie mulţumit de el!), fiul lui Zaid ibn Haritha (Allah să fie mulţumit de el!) sclavul eliberat şi adoptat ca către Profet s:

Profetul obişnuia să-l ia pe el şi pe Al-Hasan (în poala lui) şi să spună: «O Allah iubeşte-i aşa cum îi iubesc eu.»” (Bukhari)

Profetul s l-a numit pe Usamah (Allah să fie mulţumit de el!) conducător al armatei care a atacat Roma, mulţi dintre companionii Profetului s fiind sub comanda sa. Unii au vorbit între ei, fiind nemulţumiţi, considerând că Usamah (Allah să fie mulţumit de el!) este nepotrivit pentru a conduce expediţia militară. Atunci când Mesagerul lui Allah s a auzit acest lucru, s-a adresat oamenilor spunând:

Dacă vorbiţi de rău conducerea sa, aţi vorbit deja de rău conducerea, de dinainte, a tatălui său. Pe Allah, el a meritat să fie conducător şi el a fost unul dintre cei mai iubiţi oameni ai mei, şi acum acesta (Usamah) este unul dintre cei mai iubiţi oameni ai mei, după el. (Convenit)

Profetul s a murit înainte ca această expediţie militară să aibă loc, şi chiar înainte de plecarea ei, Omar a venit la Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de ei!), proaspăt numit calif, să-i spună despre preocupările companionilor cu privire la Usamah (Allah să fie mulţumit de el!). El i-a spus lui Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de el!):

Unii dintre companioni cred că cineva mai în vârstă şi mai experimentat ar trebui să conducă expediţia.

La acestea, Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

Fie ca mama ta să te piardă, o, Omar! Profetul l-a numit pe el şi tu vrei ca eu să-l schimb? Pe Allah, o, Omar, dacă animalele sălbatice ar veni să mă mănânce tot pe Usamah l-aş trimite în capul armatei.

Tânărul comandant şi-a luat armata, iar Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de el!) mergea în spatele lui. Acesta s-a simţit neconfortabil şi i-a spus lui Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de el!):

O, calif al musulmanilor! Ori vino să călăreşti alături de mine, ori o să cobor eu să merg alături de tine!-

Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de el!) i-a răspuns:

Pe Allah, nu vei coborî şi nici eu nu voi călări! Ce este greşit în a-mi prăfui picioarele de dragul lui Allah?

Profetul Mohammed s a fost cel mai onorabil dintre toţi oamenii în termeni de descendenţă, iar tribul său a fost, de asemenea, cel mai onorabil, cu toate acestea, Profetul s le-a spus companionilor săi (Allah să fie mulţumit de ei!):

Nu exageraţi în a mă lăuda aşa cum creştinii l-au lăudat pe fiul Mariei, pentru că eu sunt doar un rob. Deci, spuneţi-mi Robul lui Allah şi Mesagerul Său. (Bukhari)

Atunci când era vorba de o cerere în căsătorie, Profetul Mohammed s a subliniat că cele mai importane lucruri sunt credinţa şi caracterul cel bun:

Dacă vine cineva de a cărui credinţă şi caracter eşti satisfăcut, atunci dă-i-o pe fiica ta în căsătorie, pentru că, în caz contrar, fitna şi răutatea vor fi răspândite pe Pământ. (Tirmidhi)

Profetul Mohammed s se interesa mereu despre companionii săi. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

O femeie neagră obişnuia să cureţe moscheea. Mesagerul lui Allah s a observat că lipsea şi a întrebat de ea după câteva zile. I s-a spus că femeia a murit. Profetul s a spus: «De ce nu mi-aţi spus?» Apoi, a mers la mormântul ei şi a oferit Rugăciunea de înmormântare pentru ea. (Bukhari)

Mesagerul lui Allah s obişnuia să facă cadouri. Hakim ibn Hizam (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

Mohammed s a fost cel mai iubit om de către mine înainte de apariţia Islamului. Atunci când el a devenit Profet şi a plecat spre Medina a fost găsită o haină care i-a aparţinut lui Dhi Yazen (Dhi Yazen a fost un rege, care a domnit înainte de apariţia Islamului), în valoare de 50 de dirhami, aşa că am cumpărat-o pentru a i-o da cadou Profetului s, însă el a refuzat să o ia spunând: «Noi nu primim cadouri de la politeişti. Dacă ei insistă, îl primim numai după ce plătim preţul său.»

Când a venit la Medina, l-am văzut purtând haina apoi i-a dat-o lui Usamah (Allah să fie mulţumit de el!), iar când l-am văzut pe el, l-am întrebat: «Tu porţi haina lui Dhi Yazen?» El a răspuns: «Eu sunt mai bun decât Dhi Yazen, iar tatăl şi mama mea sunt mai buni decât tatăl şi mama lui.»

Şi Islamul este cel care l-a făcut să aibă această mentalitate. Fiecare musulman îşi dă seama că ei toţi sunt egali în faţa lui Allah Al-'Alaa y indiferent de culoarea pielii, limba vorbită sau rasă.