Un musulman stă ferm în lupta împotriva oricăror forme de opresiune, comportament imoral şi ignoranţă. Tensiunile rasiale bazate pe culoarea pielii, rasă sau sex sunt spulberate în Islam. Aceste maladii sociale au fost foarte frecvente în societatea meccană preislamică, aşa cum încă există ele şi azi, în Occident.

Înainte de apariţia Islamului, oamenii se închinau la idoli făcuţi din piatră sau lemn. A fost un lucru obişnuit ca o persoană să-i înrobească pe cei din jur prin sisteme laborioase de epuizare fizică şi financiară. Profetul s a precizat că nicio persoană nu este superioară alteia în faţa lui Allah Al-'Azim (Cel Măreţ), atunci când a spus:

O, voi, oameni! Domnul vostru este un Domn Unic. Tatăl vostru este unul singur; cu toţii sunteţi fiii lui Adam, iar Adam a fost creat din lut. Cu adevărat, cel mai demn de onoare dintre oameni în Faţa lui Allah, Cel Atotputernic, este cel mai evlavios dintre voi. Niciun arab nu este superior în faţa unui nearab şi nici o persoană de culoare roşie nu este superioară unui alb. În acelaşi mod cum, niciun alb nu este superior unei persoane de culoare neagră, decât în ceea ce priveşte evlavia şi supunerea în Faţa lui Allah. (Ahmed)

Brahmanii indieni

Scripturile folosite de brahmanii indieni fac în mod clar referire la un sistem în care unii oameni sunt consideraţi superiori celorlalţi. Potrivit acestor scripturi, Brahma a creat brahmanii din gura lui, pe cei din Kshatriya din braţul lui, pe cei din Vaishya din coapsa lui, iar pe cei din Shudra din picioare lui. În partea superioară a acestui sistem cvadruplu se află Brahman, iar în partea inferioară Shudra. Potrivit scripturilor:
Domnul le-a prescris celor din Shudra o singură ocupaţie: să-i servească cu blândeţe pe celelalte trei caste (varnas).

Înainte de apariţia Islamului, evreii s-au considerat pe ei înşişi a fi „poporul ales de Dumnezeu”, crezându-se speciali. I-au numit „ger toshav ” pe ceilalţi oameni, indiferent dacă aceştia au fost atei sau necredincioşi în general

Grecia şi Roma Antică

În Grecia şi Roma Antică, nobilii s-au considerat a fi creaţi dintr-o materie diferită faţă de celelalte creaţii, pe care ei i-au numit „barbari ”. (Acest termen avea următoare conotaţii: incult, necivilizat, sau „vorbitor de limbi străine) Aristotel a vorbit despre barbari într-o manieră foarte defavorabilă, spunând despre ei: originea unui barbar şi a unui sclav este una şi aceeiaşi.

De asemenea, el a mai spus:
Animalele inferioare nu pot înţelege niciun principiu, ei ascultă doar de instinctele lor. Natura vrea să facă diferenţă între corpul omului liber şi al sclavului, făcându-l pe unul puternic pentru munca de sclav, iar pe celălalt în poziţie verticală, şi chiar dacă inutil pentru un astfel de serviciu, util atât pentru viaţa politică, în arta războiului, cât şi a păcii. Şi, fără îndoială, chiar dacă oamenii diferă între ei, prin nimic altceva decât prin forma corpului lor, la fel cum statuile Zeilor diferă de oameni, toţi ar trebui să recunoască faptul că acea clasă inferioară ar trebui să servească clasa superioară. „Politica”, vol.1, cap. V

Evreii şi creştinii

Înainte de apariţia Islamului, evreii s-au considerat pe ei înşişi a fi „poporul ales de Dumnezeu”, crezându-se speciali. I-au numit „ger toshav” ( Literal, semnificând o persoană care face parte din alt neam, un „rezident străin” care trăieşte sub legea iudaică) pe ceilalţi oameni, indiferent dacă aceştia au fost atei sau necredincioşi în general. Ei au susţinut că sunt singurii care merită să fie serviţi, astfel exploatând alte naţiuni. Allah Al-'Azim (Cel Măreţ) clarifică aceasta în Coran, atunci când spune: (În această carte, atunci când spunem Allah spune…, utilizăm traducerea sensurilor cuvintelor din versetele respective şi nu o traducere literală, deoarece nimeni nu ştie traducerea lor completă, sub toate aspectele, cu excepţia lui Allah Al-'Alaa (Preaînaltul))

Printre oamenii Scripturii [iudeii] sunt unii care, dacă le-ai încredinţat un qintal (Qintal – aici cu sensul de bani mulţi), ţi-l dau înapoi, dar printre ei sunt şi alţii care, dacă le-ai încredinţat un dinar (Aici cu sensul de sumă de bani neînsemnată) nu ţi-l dau înapoi decât dacă tu stărui fără încetare. Şi toate astea pentru că ei zic: «Noi nu avem datorinţă faţă de aceşti neînvăţaţi»(Adică îi împinge pe ei la hainie pretenţia că Allah le-a îngăduit lor banii şi averile celor neînvăţaţi, adică ai arabilor şi ai altora). Şi ei spun minciuni împotriva lui Allah cu bună ştiinţă. [Coran, 3:75]

Savantul musulman Ibn Kathir a spus:
Ceea ce i-a condus pe ei să respingă adevărul este în ceea ce au pretins: «Noi nu avem niciun păcat în religia noastră dacă consumăm bogăţia celor ignoranţi, a arabilor. Allah a făcut acest lucru legal pentru noi.»

Unii dintre monoteiştii timpurii au subestimat toate celelalte naţiuni, considerându-i a fi o clasă inferioară şi afirmând că toţi sunt sclavii lor. Allah Al-Hakim (Cel Înţelept) ne arată caracterul lor şi subliniază natura egală a tuturor oamenilor în versetul:

Şi zis-au iudeii şi creştinii: «Noi suntem fiii lui Allah (Ca poziţie şi ca demnitate) şi cei dragi Lui». Spune: «Şi de ce vă osândeşte pentru păcatele voastre?» Nu, ci voi sunteţi făpturi omeneşti dintre acelea pe care El le-a creat. El îl iartă pe cel pe care El voieşte şi îl chinuieşte pe cel pe care El voieşte. Ale lui Allah sunt împărăţia cerurilor şi a Pământului, precum şi ceea ce se află între ele şi la El este întoarcerea. [Coran, 5:18]

Oamenii vin din medii rasiale diferite, având fiecare trăsături morale individuale. Fiecare persoană are caracteristici unice, iar perfecţiunea îi aparţine NUMAI lui Allah Al-Wahid (Unicul)

Arabii

Arabii au crezut acelaşi lucru, considerându-se superiori celorlalte rase de oameni. Ei s-au „încoronat” ca fiind arabi şi s-au referit la celelalte naţiuni ca fiind „nearabi”, considerându-i fără valoare. Profetul Mohammed s le-a arătat calea greşită pe care o urmează astfel şi falsitatea credinţei lor atunci când le-a spus companionilor săi (Allah să fie mulţumit de ei!):

Niciunul dintre voi nu ar trebui să spună că eu (Profetul Mohammed) sunt mai bun decât Yunus bin Matta (Profetul Yunus). (Bukhari)

Cuvintele Profetului s sunt ca o lumină călăuzitoare atât pentru arabi, cât şi pentru toate celelalte naţiuni, arătând cum trebuie să se respecte unii pe alţii.

Ibn Omar (Allah să fie mulţumit de el!), companionul Profetului Mohammed s, a spus:

«Am văzut în vis oi negre amestecate împreună cu oi albe.» Profetul s a fost întrebat: «Care este interpretarea acestui vis, o, Profet al lui Allah?» El s a răspuns: «Nearabii vor împărtăşii religia (Diin) şi descendenţa voastră.» Companionii au exclamat: «Nearabii!» Profetul s a spus: «Dacă credinţa (Iman) ar fi legată de o stea, ar fi susţinută de către nearabi.»” (Hakim)

Oamenii vin din medii rasiale diferite, având fiecare trăsături morale individuale. Fiecare persoană are caracteristici unice, iar perfecţiunea îi aparţine NUMAI lui Allah Al-Wahid (Unicul). Imperfecţiunea este caracteristica inerentă al omului, excepţie fiind Profeţii şi Mesagerii lui Allah (Pacea lui Allah fie asupra lor!), cei care au transmis în mod perfect Mesajul lui Allah Al-'Alaa y naţiunilor.

Mesajul Islamului a avut un impact imens asupra omenirii şi ca urmare a respectului arătat unii faţă de alţii a oamenilor din clase sociale sau rase diferite.

A fost relatat că Mustaurid Al-Qurashi (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

L-am auzit pe Mesagerul lui Allah s spunând: «Ora (Ziua Judecăţii) va veni atunci când romanii vor forma o majoritate printre oameni.» 'Amr l-a întrebat (pe Mustaurid Al-Qurashi): «Ce anume vrei să spui?» El i-a răspuns: «Am spus ceea ce am auzit de la Mesagerul lui Allah s.» Atunci el a spus: «Dacă aşa este, înseamnă că ei au patru calităţi: sunt răbdători în faţa unei încercări, îşi revin imediat după un necaz, sunt pregătiţi să lupte din nou după ce îşi revin, sunt buni cu cei săraci, cu orfanii şi cu cei slabi, şi a cincea calitate a lor este că opun rezistenţă opresiunii regilor. (Muslim)

Profetul lui Allah s a fost trimis să şteargă sistemul castelor, a grupurilor închise, care era implementat în societatea de atunci, aducând eliberarea oamenilor de sub constrângeri, îndrumându-i pe oameni să-l adore doar pe Allah Al-Wahid (Unicul).